Preliminar: PRO VITA București – cerere de autorizare a intervenției ca terță parte în sprijinul guvernului Poloniei, la CEDO

asociatiaprovita.ro

  • MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici 

Mai multe cazuri importante urmează să fie audiate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Toate vizează contestarea interdicției avortului eugenic în Polonia.

La 1 iulie 2021, CEDO a comunicat că acceptă să judece 12 cereri împotriva Poloniei. Toate au fost depuse de femei poloneze care consideră că interzicerea avortului eugenic le încalcă dreptul la viață privată (consfințit de articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului) și constituie tortură mentală (interzisă de articolul 3 din Convenție). Solicitantele au între 27 și 40 de ani și spun că sunt foarte „îngrijorate” și „stresate” de faptul că nu vor putea avorta un ipotetic copil cu dizabilități. Tribunalul Constituțional al Poloniei a decis la 22 octombrie 2020 (cauza K 1/20, în care am remis și noi un punct de vedere), că avortul eugenic este contrar demnității umane și, prin urmare, este neconstituțional.

Solicitantele susțin că sunt reticente sau că au renunțat la întemeierea unei familii din cauza interzicerii avortului eugenic. Unele dintre ele, care erau însărcinate în momentul depunerii cererii, ar fi vrut să nu simtă „anxietate” la gândul că ar putea descoperi un potențial handicap al fătului.

În unele cazuri, este dificil de înțeles legătura dintre pretențiile femeilor și avortul eugenic. De exemplu, una dintre reclamante folosește contracepția și nu vrea să rămână însărcinată, dar spune că este „foarte îngrijorată”. Alta, care are 40 de ani, spune că este infertilă, a încercat deja trei fertilizări in vitro (FIV) nereușite, nu vrea să aibă copii, dar se plânge totuși de „tortură mentală” cauzată de interdicția avortului eugenic.

PRO VITA și Alianța Familiilor din România au cerut Curții permisiunea de a depune o cerere de intervenție în sprijinul guvernului polonez. Dacă va fi acceptată, argumentația noastră se va baza pe următoarele:

  • Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează „dreptul la viață”, nu dreptul la avort, darămite un drept la avortul eugenic care discriminează persoanele cu dizabilități;
  • Niciuna dintre reclamante nu a fost victima interdicției asupra avortului eugenic, în sensul articolului 34 din Convenție, întrucât niciunul dintre aceste douăsprezece femei nu a solicitat un astfel de avort, așa încât ele sunt, cel mult, victime ipotetice sau potențiale (Curtea respinge, în principiu, „actio popularis”, introduse de persoanele care nu sunt victime și au ca unic scop modificarea legii);
  • Reclamantele s-au adresat direct CEDO fără a epuiza căile de atac interne, încălcând articolul 35 din Convenție și principiul subsidiarității;
  • Convenția nu oferă o garanție legală împotriva anxietății sau stresului cauzat de ideea de sarcină și este oricum discutabil dacă această anxietate poate atinge un grad suficient de intensitate pentru a fi calificată drept „tortură” în sensul Convenției.

Observăm că și până acum a existat un număr crescut de plângeri îndreptate contra legislației avortului din Polonia; CEDO a condamnat deja Polonia în cauzele Tysiąc (2007), R.R. (2011) și P. și S. (2012). Din păcate, acum Curtea acceptă din nou să fie instrumentalizată pentru scopuri pur politice, pentru agenda avortului care dorește abrogarea legislației poloneze care protejează viața înaintea nașterii. Toate aceste noi cauze, așadar, reprezintă o altă bătălie pentru protecția vieții și a suveranității împotriva activismului judiciar supranațional.

Este interesant de observat că în centrul bătăliei de la CEDO se află subiectul avortului eugenic. Înainte de interzicerea acestuia în Polonia, avortul eugenic viza în principal copiii cu sindrom Down.

Deși plângerile au fost înaintate în numele „drepturilor femeilor”, spre deosebire de motivele invocate de obicei pentru a justifica avortul – violul, pericolul pentru sănătatea sau viața mamei sau pur și simplu alegerea mamei – avortul eugenic se bazează pe o caracteristică a copilului, fără legătură cu mama. Avortul eugenic nu este o încercare de planificare familială sau un răspuns la o nevoie de sănătate sau o nevoie socială a mamei, ci o selecție între copii sănătoși și copii bolnavi, cu handicap sau cu Sindrom Down. Nu este un refuz general al dreptului la naștere, ci este un refuz al persoanelor bolnave.

Aceasta se numește eugenie și nu este mai puțin șocantă înainte de naștere decât după…


Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?