Comuna mea dragă, Nucet
Autor: prof. Răzvan Vișan
Comuna mea dragă, Nucet. Locul unde am copilărit și am crescut. Locul în care m-am format și pe care voi încerca să îl fac mai bun, să îl modernizez prin ideile mele, dar, în același timp, să păstrez vii tradițiile și obiceiurile. In primul rând, ar trebui să apreciem fiecare parte a acestui loc. Minunata pădure care ne ajută să respirăm un aer curat, în care vara ne putem plimba și putem merge la alergat fără a inhala aer poluat și iarna ne oferă peisaje rupte dintr-un basm.
Amplasarea, de care avem parte, ne oferă multiple avantaje, Capitala fiind foarte aproape, iar dacă vrem să facem o drumeție la munte, în cca 1h30m suntem la destinație. Fiind situată în câmpie, dispunem de un sol fertil unde agricultura poate fi principala ocupație a cetățenilor, fiecare dintre noi putând consuma legume sau fructe crescute în gospodăria proprie.
Vedem cum în media se vorbește intens de localități precum Viscri sau Criț, arătând imagini cu stânele de oi sau turmele de vaci care își urmează singure drumul spre casa. Mai vedem cum localități din Delta Dunării sunt promovate intens pentru peisajele de-a dreptul mirifice. Dar sa va spun ceva. La noi în comună, din cele mai vechi timpuri, oamenii se ocupă cu creșterea animalelor, obiceiurile rămânând până în prezent, câmpurile fiind împânzite de oi și bovine care pasc liniștite, urmând ca seara fiecare animal să își croiască singur drumul către propria ogradă. Legat de peisajele deltaice, suntem pe aproape. Chiar în interiorul comunei noastre se află Stațiunea de Cercetare Piscicolă, care cuprinde numeroase peisaje asemănătoare cu cele din Deltă.
Tradițiile au rămas vii, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă, când fiecare casă este vizitată de copiii satului, fie în ziua de Crăciun, fie în dimineața de 31 Decembrie sau seara de Revelion. Se știe că oamenii de aici sunt foarte credincioși, cu credință în Dumnezeu, Mănăstirea Nucet fiind una din atracții și un simbol al acestei comune.
Iubesc această localitate, iubesc oamenii de aici și sper ca prin această postare să vă fac să realizați că suntem norocoși să trăim într-un loc pitoresc, minunat și pe care, sunt sigur că, împreuna, îl putem face și mai bun. Pentru cine nu a pășit în micuța localitate pitorească, îi recomand cu căldura să facă acest lucru, să admire peisajele care amintesc de copilărie și să interacționeze cu sătenii care primesc oaspeții, ca de fiecare dată, cu brațele deschise.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook