Hapul lingvistic (14)

Citesc între știrile zilei și că:

Rachetele rusești ar putea decima o parte semnificativă a forțelor armate ucrainene în mai puțin de o oră, afirmă Robert Lee, un veteran al Pușcașilor marini americani și doctorand specializat în forțele armate ale Rusiei la King’s College din Londra.
„Dacă Rusia dorește cu adevărat să își desfășoare capabilitățile convenționale, acestea ar putea provoca daune masive într-o perioadă foarte scurtă de timp”, spune acesta, susținând că „ele ar putea devasta rapid armata ucraineană din est, în decurs de 30-40 de minute”. […]

Însă masarea de trupe și armament a forțat oficialii ucraineni să confrunte niște adevăruri dure în ultimele săptămâni. (https://www.hotnews.ro/stiri-international-25232706-scenariu-cosmar-generalii-ucraineni-spun-coplesiti-invazie-rusiei-kiev-discuta-solutii-extreme-razboi-gherila-deschiderea-depozitelor-arme.htm?cfnl= ).

Cunoștințele lingvistice ale celui/celei care semnează textul sînt precare. Am însemnat cu bold trei termeni din text utilizați eronat.

În dicționar găsesc: „DECIMÁ², decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare.“

Așadar, semnificația superlativă a acțiunii face superfluă precizarea „o parte semnificativă“.

Întrucît în franceză nu există cuvîntul „capabilitate“ – așa cum greșit ne informează  Florin Marcu și Constant Maneca în Dicționarul de neologisme (București, Editura Academiei, 1986) – invenția lexicală e un anglicism, calchiat după capability. La ce-o fi util împrumutul cu pricina în limba română?

Verbul subliniat în ultima frază este recomandabil a fi folosit însoțit de pronumele reflexiv pentru ca enunțul să fie românesc: nu zicem A confruntă pe B, ci A și B se confruntă. Cu sens polițienesc-juridic româna admite construcția pasivă: A e confruntat cu B.

Primind un îndemn electronic în ziua prăznuirii Sfîntului Mare Mucenic Mina (11 brumar) de a reciti un text mai vechi postat pe un sit cunoscut, nu închei această intervenție fără a propune un exercițiu celor care iubesc limba română și o utilizează corect. Precizez că numărul de erori din fragmentul următor e mai mare de cinci:

Chip al Lui și spre tânjind după asemănare cu Dumnezeu, tot omul ce vine în lume reprezintă o bogăție fabuloasă, tentantă. […] Întreaga viață creștină ajunge astfel un permanent efort de a nu pierde această șansă, predându-ne, ca proștii, iarăși celor care ne vor închiși în spatele zăbrelelor slăbiciunilor, furiilor, a răzbunărilor, a neînduplecării, a urii. […] S-au înrolat, așa zicând, cu toate că nu îmi place comparația dintre biserică și cazarmă, sub flamura lui Hristos, căutând înainte de toate liniștea pustiei, pacea, propria îmbunătățire, plângându-și faptele care au dus la moartea altora, pocăindu-se.  

Până în momentul în care, precum Mina, aveau să simtă chemarea mărturisirii publice.

Oportunismul pe seama și viața celuilalt. […]

(Cf. Sfantul Mina – ALARMA – Buna Vestire).

N.B.: Fiind filolog, nu folosesc nejustificata complicare a scrisului în românește cu „â“ median, exceptînd cuvîntul „român“ și derivatele sale, precum și numele proprii scrise cu această literă – de exemplu Brânzaș. Paradigma verbului „a fi“ nu atestă în vorbirea curentă pe „sunt / suntem“ etc.; în plus, „sunt“ nici măcar nu se justifică etimologic! Drept urmare, eu rostesc / scriu sînt / sîntem etc. 

București, 15 undrea 2021

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook