Regimul de teroare aplicat poetului Radu Gyr

Muzeul Județean Gorj - „Alexandru Ștefulescu”

Toţi tiranii lumii acesteia, toţi asupritorii, au menajat mai mult sau mai puţin pe cântăreţii popoarelor. Excepţie de la această regulă fac tiranii care au mâncat pâinea cea albă şi scumpă a acestei ţări. Regimul generalului Antonescu l-a vârât în puşcărie pe marele poet Radu Demetrescu Gyr. De ce?? Pentru a-şi satisface ambiţiile cazone de “mare salvator” al patriei. Generalul nu suporta să simtă pe cineva că-i stă în faţă.

La concursul pentru locul cel din frunte, un poet cu făptura umilă ca cea a lui Radu Gyr va sta totdeauna în faţa unui trufaş general. Aceasta, fără onoruri dinainte organizate sau fanfare cu steaguri în frunte ce bat pasul în ritmul tobelor asurzitoare.

Regimul generalului a inventat cea mai josnică umilinţă pentru tineretul făcând parte din Mişcarea Legionară: “Reabilitarea” post-mortem pe frontul de răsărit în linia întâia, de unde se ştie că puţini scapă vii sau întregi! Ba a mai inventat o mişelie în plus faţă de câte au fost cunoscute până la data aceea: Legionarii de frunte, expres nominalizaţi, trebuia să fie împuşcaţi pe la spate de către chiar fraţii lor în timpul luptelor. (…)

Trimis pe frontul de răsărit, Radu Demetrescu Gyr a fost rănit şi invalidat încă la începutul luptelor. A fost însoţit spre casă de un soldat. Un fel de excortă “specială”. Ostaşului i s-au dat instrucţiuni să prindă ocazia “că vrea să fugă” şi să-l împuşte pe la spate. Tânărul soldat, om cu frica lui Dumnezeu, proaspăt scăpat din marele măcel, nu s-a pretat la o asemenea manevră diavolească. (…)

A stat în închisoare până în anul 1954-1955, când, cu ocazia unei perioade de “dezgheţ” politic a fost pus în libertate. Atotputernicul Gheorghiu-Dej s-a aplecat la rugămintea preşedintelui Indiei ca să-l elibereze. Mircea Eliade a fost cel care a intervenit la preşedintele Indiei, iar acesta -în continuare- la dictatorul României.

Din puşcărie, poetul a fost dus direct la spitalul “Caritas” pentru refacere, apoi lăsat liber în voia soartei! Această perioadă de libertate a durat până aproximativ prin luna februarie 1958, când a fost din nou arestat. (…)

De data aceasta oculta comunistă l-a introdus pe Radu Gyr într-o înscenare judiciară mârşavă şi i-a aplicat un regim de exterminare lentă plină de sadism. Diavolii regimului comunist ţineau neapărat să compenseze perioada cât nu l-au avut pe poet direct în ghiare. Oculta securisto-comunistă – în înscenarea imaginată – a plăzmuit o gogoaşă mai mare decât un munte:

Mai întâi securiştii au operat toate mutaţiile, au înfăptuit toate manipulările -multe inimaginabile-, abia apoi au trecut la arestări şi punerea în scenă a murdăriei închipuite de mintea lor bolnavă şi îngreunată de multă ură şi mişelie. Au procedat ca plugarul ce-şi pregăteşte ogorul de toamnă pentru însămânţarea de primăvară. Se aseamănă această înscenare cu un munte uriaş de ghiaţă (iceberg) ce pluteşte dinspre miazănoapte spre apele calde, învăluit în ceaţa rece. (…)

În continuare, Radu Demetrescu Gyr a fost ţinut într-un crunt regim ce alterna între viaţă şi moarte. Când administraţia constata că este aproape de moarte, poetul era dus la spitalul închisorii Aiud pentru revigorare. După ce se mai întrema puţin era din nou supus regimului de exterminare. Iată cum “experienţa Piteşti” o aplicau acum mişeii într-o nouă variantă, de lungă durată, la închisoarea Aiud.

Aşa a durat teroarea împotriva poetului cu tot felul de”şocuri” tip “Macarenco” până în anul 1962, când i-a pregătit ultima lovitură: “Dacă nu cedează şi nu se leapădă de trecutul său legionar, îi vor aresta soţia şi fiica”. Marele poet păstra pentru soţia şi fiica sa Monica (Luminiţa) un adevărat cult plin de duioşie şi dragoste familială. Ultima lovitură bine calculată şi îndelung dospită în minţile satanice ale mişeilor – a avut un efect maxim: Poetul a cedat! (Gheorghe Andreica, Mărturii din iadul temniţelor comuniste, apud Fericiţi cei Prigoniţi)


Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook

Lasă un răspuns