Gorjule, Mândrule! Iarba fiarelor

Prin prisma funcției de vătaf de plai la Cloșani – pe atunci jud. Mehedinți, azi com. Padeș din jud. Gorj – Tudor Vladimirescu a avut nenumărate pricini de judecat. Într-una dintre acestea a trebuit să dea dreptate unui grup de săteni în dauna unui cârciumar bogat, dar lipsit de scrupule, un anume Gogan.

Plin de ifose, cârciumarul nu s-a lăsat intimidat, considerând că decizia la adresa sa era injustă. Ca urmare, a tocmit pe un anume Boncioc, cel mai priceput vânător din tot plaiul, ca să-l împuște pe Tudor. Într-o bună zi acesta și-a pus planul în aplicare, însă glonțul trimis de el a ricoșat pe o piatră, pe care se așezase Marele Pandur, la fel cum s-a întâmplat și cu cel de-al doilea glonț și asta în văzul mai multor martori.

Legenda ne mai amintește că, la porunca lui Tudor, oamenii săi l-au prins pe Boncioc. Dar, spre surprinderea tuturor, acesta nu a fost condamnat la moarte. Eroul din Vladimir l-a trimis la una din moșiile sale de la Cerneți unde un urs făcea stricăciuni oamenilor și animalelor. Cum era un vânător iscusit a reușit să împuște ursul drept în inimă și încă din prima încercare. Și atunci, ca și acum, s-a iscat următoarea dilemă: cum de iscusitul vânător Boncioc, cel care nu rata niciodată ținta, nu a reușit să-l împuște pe Tudor, mai cu seamă că acesta era așezat la vedere, în cătarea sa, pe o stâncă și vorbea oamenilor din preajma lui?

Un răspuns în acest sens, deși foarte greu de probat, ni-l oferă chiar conținutul legendei care a memorat vorbele însoțitorilor Marelui Pandur:

– Nu se lipește glonțul de el. Are iarba fiarelor!

MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici. 

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook