De ce avem nevoie de patriarhat

de Nina Power

În ultimii ani, „patriarhatul” a fost dezgropat și reanimat ca termen ce descrie comportamentul presupus deficitar al bărbaților. Acum funcționează ca un cuvânt batjocoritor, unul dintre numeroasele cuvinte folosite ca prescurtare pentru a sugera ce poziție trebuie să asume oamenii cu minte progresistă de pretutindeni.

Cu toate acestea, există ceva ironic în a atribui bolile noastre sociale unui așa numit ”exces de autoritate paternă”. Potrivit Biroului de Recensământ al SUA, 1 din 4 copii trăiesc fără un tată de niciun fel (biologic, vitreg sau adoptiv), o situație despre care National Fatherhood Initiative (Inițiativa Națională a Paternității) sugerează că este un factor în „aproape toate bolile sociale”. Tații, când sunt înfățișați în cultura de larg consum, sunt prezentați fie inepți și jalnici, incapabili să rezolve sarcinile de bază ale gospodăriei fie violenți, alcoolici și abuzivi, consumați de furie impotentă, bariere împotriva universului, ființe dăunătoare pentru femei si copii.

În ciuda acestor afirmații, nu trăim într-un patriarhat. Un patriarhat ar cere ca bărbații să își asume responsabilitatea pentru familiile lor și pentru societate în general. În schimb, trăim într-o cultură infantilizată în care bărbații și femeile sunt mai mult un fel de frați și surori, care luptă unul împotriva celuilalt într-o condiție de egalitate perversă. Două texte esențiale pentru înțelegerea acestei probleme sunt cartea lui Alexander Mitscherlich din 1963, Society Without the Father (”Societatea fără tată”) și The Regime of the Brother: After the Patriarchy (”Regimul Fratelui. După patriarhat”) a lui Juliet Flower MacCannell, din 1991.

Pe măsură ce bărbații și femeile devin indistincți – o tendință creată de desegregarea sferelor bazate pe sex, pe fondul ascensiunii societății industriale –, cele două sexe ajung să aibă în mare parte aceleași locuri de muncă, se bucură de aceleași tipuri de cultură și concurează pe linii similare în sex, viața militară și alte activități fizice (fapt evident, astăzi, în spectacolul bărbaților ”trans” care concurează și domină sporturile feminine).

Misterlich, un psiholog german, a fost vizionar în a observa că prăbușirea funcției paterne va avea drept rezultat un stat dădacă din ce în ce mai birocratic. El scria: „O caracteristică structurală a societății noastre competitive este o combinație de invidie și apetit pentru dependență, care, ca urmare a apariției maselor de oameni «administrate», a înlocuit vechiul ideal de rivalitate cu tatăl.” Ultimii doi ani de sprijin în masă pentru măsuri extrem de autoritare în numele siguranței Covid atestă că mulți ar prefera să li se spună ce să facă mai degrabă de către o tehnocrație anonimă, decât de rudele lor mai în vârstă, bărbați sau de altă natură. (…) – integral pe Alternativa de bun simţ.


  • MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. 
  • Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
  • Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoareContează pe ȘTIRI ce contează

Author: d.mediartt

În slujba Adevărului nemitarnic

Lasă un răspuns