RUGĂ DE ZBOR


1
RUGĂ DE ZBOR

Mâna care a ridicat sabia
se zbate acum,
lovită de sabie,
între viață și moarte.

Te miri de ce ochii
își cer înapoi lacrimile,
de ce marea cea mare,
de lacrima ei de sare
nu se desparte…

Vom lăsa să mai curgă
încă o dâră de sânge
albastru, din cer…
Doamne, lasă-mi mie
zborul pescărușului orb,
cât mai sper !…

2
PLOAIE DE VARĂ

În spatele oglinzilor
ziua are cearcănele
vineții,
ploaia de vară
inventează jocuri,

În palma copilului
tandrețea
are rolul primordial
în vindecarea rănilor,
de la nunta cu fluturi…

În fereastra spre lume,
două păsări își întind,
peste aripi, lumina…

3
O HAINĂ

Nimic
nu va rămâne nepedepsit,
vara trece cu o șenilă
peste morminte,
apele vor seca în fântâni,
drumurile vor crăpa
de vântul fierbinte,

Poate și cerul va curge
într-un necunoscut,
vara aceasta este o taină,
totul se tulbură
și ar vrea să mă știe înfrânt,
prea mică sau prea mare,
peste oasele mele
de împrumut,
poezia îmi rămâne
o haină…

4
O UMBRĂ

Nimic
din tot ce-a fost
n-a mai rămas,
aievea, caii nopții
se aud,
o umbră trece
desenând un nud
pe zidul catedralei
fără ceas,

Din piatra albă,
alte pietre cad,
nicio fereastră
nu se mai deschide,
lumina, în vitralii
se închide
și-un colț de cer
se oglindește-n vad…

Aproape nu mai știu
dacă trăiesc,
nici dacă sufletul
a mai rămas cu mine,
aud privighetoarea
și mi-e bine,
în tine e un glas
nepământesc,

Nimic
din tot ce-a fost
n-a mai rămas,
aievea, caii nopții
se aud,
o umbră trece
desenând un nud
pe zidul catedralei
fără ceas…

5
PĂRINȚII…

Mi-e dor să-i văd
în prag, din nou acasă,
adulmecând o ploaie ce nu vine,
chemându-ne, toți fratii,
cu sora mea, la masă,
,,… tu Gheorghe, tu Dumitre,
tu Mărine,

Dați slavă pentru pâinea
ce-avem la noi, acasă,
lângă icoană puneți
să ardă-o lumânare,
nu risipiți pământul
ce gândul vi-l apasă
el are-un strop de sânge
din noi, din fiecare…”

Va fi o vară-n care
privighetori rănite
vor mai cânta o vreme,
în noapte, pe răcoare,
părinții ne vor scrie
din cer, sau din morminte,
cu stropii noi de rouă
trecuți din floare-n floare,

Ei spun o rugăciune
ce i-a-nvățat pământul
în care, mulțumire aduc
lui Dumnezeu
și trec într-o mirare
în care se cuprinde
și casa lor, și cerul
și frații mei, și eu…

6
PĂMÂNT

De la un timp
nu mai privesc în spate,
nimic n-a mai rămas
din ce-am avut,
mă tot ascund
între coperți de carte
gândind că pot
s-o iau de la-început ,

Din când în când
îmi rostuiesc privirea,
destinul mă somează
că-l ignor,
ca un vârtej de vânt
de el m-apropii
și-l pierd între mătasea
unui nor,

M-apropii de trecut
ca de-o icoană,
aș vrea să-l port în lume
prin cuvânt,
pe umeri duc o cruce
și iau seamă
că simt în ea mirosul
de pământ…

7
TRISTEȚE DE PRIMĂVARĂ

Așteaptă primăvara la răscruce
de parcă s-ar întoarce înapoi
și, lăcrimând, copacii-n câte-o cruce,
rămân, de ramuri, desfrunziți și goi,

Un cor de îngeri tulbură pământul,
prin buncăre se-aud copii plângând,
e liber până-n depărtare vântul
să risipească norii dintr-un gând,

Cei care știu iubirea, nu au teamă,
se-mbrățișează strâns, chiar dacă plâng,
cum plâng de prea mult dor, de bună seamă,
privighetorile în vechiul crâng,

Așteaptă primăvara la răscruce,
de parcă s-ar întoarce înapoi
și, lăcrimând, copacii-n câte-o cruce,
rămân, de ramuri, desfrunziți și goi…

08.05.2022

8
O PASĂRE CĂLĂTOARE

Ca o zi de duminică,
sufletul meu se pregătește
de sărbătoare,
cea mai frumoasă carte,
nescrisă,
este acum o pasăre
călătoare,
cea mai amețitoare
mireasmă
este mireasma de mir,
cu o singură picătură
Dumnezeu umple
sfântul potir,

Cu o singură picătură
se vindecă orbul din mine,
cuvintele se pregătesc
de o călătorie fără întoarcere,
fără lacrimi, fără durere,
fără suspine…

Ca o zi de duminică,
sufletul meu se pregătește
de sărbătoare,
cea mai frumoasă carte,
nescrisă ,
este acum o pasăre
călătoare…

9
UN SINGUR DRUM

Din câți prieteni
mi-am făcut prin vreme,
știu că la ușa mea
n-or să-mi mai bată
decât, pesemne,
cei plecați departe
sau cei ce nu plecară
niciodată,

Eu cred că, în curând,
voi număra mătănii,
amurgul voi tăia
cu-un fir de gând,
parcă te-aud,
în pieptul meu, râzând
și trec prin noapte,
șiruri lungi de sănii,

Sunt ispitit de albă,
zăpada selenară,
pământul amiroase
a dragoste și flori,
din câți prieteni
îmi trecură pragul
niciunul nu-l trecuse,
la fel, de două ori…

10
TREZIREA LA VIAȚĂ

Cu sufletul de pustnic
în câmpie,
adânc pătrund
cărările deșarte,
doar umbra mea
ai zice că e vie,
deși străbate
dincolo de moarte…

Pătrund adânc în lutul
ce-l mistuie dogoarea,
se coace bobul, grâul
în vânt întins în valuri,
cu sufletul o apă
rămasă fără maluri,
aprind în mine focul
și ard ca lumânarea…

Îmi tremură doar glasul,
cuvintele-s uscate,
mi-e sete doar de lutul
în care moare viața,
țâșnesc din piept izvoare,
a înverzit câmpia
și-n stropii calzi de rouă
începe dimineața…

05.06.2022

11
ULTIMUL JOC

La masa de joc
s-a așezat soarta,
ea trage o carte
și nu zice nimic,
toți așteptăm
să deschidă ea
poarta,
sau să ne țină
în brațele sale,
un pic…

La prima mână
am doi ași
și un șapte,
de șapte ori
sunt în tâmpla ta
dăltuit,
stăm față în față
și soarta,
pentru prima oară,
ne-a despărțit,

Acum eu fac jocul,
plusez însăși viața,
de pe masa îngustă
nu se mai mișcă
un zlot,
tu ai în mână chinta royală
și ai putea să revendici
ultimul pot,

Dar nu îți pasă
de viața mea tristă,
poate că, pentru tine,
nu contează deloc,
soarta alege
să-și lege-n batistă
viața mea risipită
în ultimul joc…

12
SEMNUL DE CARTE

Niciun țărm al luminii
nu îl cunoaște,
el însuși este o corabie
cu pânzele risipite
pe cer,
mâinile, deasupra lui,
două păsări, vor naște
o lume învăluită-n mister…

E ora
când marginea nopții
e plină de stele,
ca o lacrimă trece luna
spre răsărit,
semnul de carte
mai deschide o lume,
în părul tău
sunt macii în floare
și fânul cosit,

Ți se întâmplă lucruri
numai de tine știute,
nemișcată rămâi
ca-ntr-un vechi ritual,
semnul de carte
mai deschide o lume,
la fereastra mea se aude
ultimul val…

Marin Rada


  • MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. 
  • Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
  • Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoareContează pe ȘTIRI ce contează

Author: Iva Lacrimioara

Poet și membru al Uniunii Scriitorilor

Lasă un răspuns