Luna ,,tatălui minciunii”
Foto: pixabay
„Am văzut pe satana ca un fulger căzând din Cer” (Luca 10, 18)
S-a încheiat ieri, 30 iunie, Luna LGBTQIA+ alte zeci de genuri inventate ideologic. Biologic, suntem doar bărbați sau femei. Așa am fost de la crearea lumii, așa vom fi pînă la moarte și dincolo de ea. Nu există alte sexe sau genuri, decît bărbătesc și femeiesc. Verificați-vă fiecare certificatul de naștere și veți vedea că așa e. Nici măcar nu se numesc masculin și feminin, alea sunt pentru substantive. Nu plecați urechea la ideologie ieftină (care vă spune altceva) mediatizată agresiv cu bănet mult, iar ca părinți, nu vă lăsați copiii îndoctrinați în școală. Spațiul școlii e pentru educație, nu pentru promovarea iresponsabilității sexuale, a perversiunilor și a perverșilor, a contracepției și a avortului. Cu noua lege pentru educația sexuală, ambalată frumos (tot măr putred rămîne) sub altă denumire, nu vă amăgiți că vor învăța copiii în școală de la oameni și ONG-uri fără rușine și fără Dumnezeu valoarea fecioriei pînă la cununie și a fidelității conjugale pînă la moarte. Vă îndemn să refuzați în scris participarea copiilor la orele de educație sanitară sau cum s-o numi. Tot ce au nevoie să învețe tinerii despre sexualitate pot învăța în familie și în Biserică, nu e nevoie de educație sexuală în școli. Sub pretextul că va reduce sarcinile la minore și numărul de avorturi (realitatea e contrariul), acest măr otrăvit trebuie ținut departe de sufletele inocente ale copiilor acestui neam.
Dar să revenim la luna mîndriei… luciferice. Homosexualitatea, mai bine spus, sodomia, nu e înnăscută, e o chestiune cauzată de anumiți factori interni și/sau externi omului respectiv, e liberă alegere. Dacă nu ar fi vorba de liber arbitru, nu ar exista responsabilitate pentru o sexualitate iresponsabilă, ucigașă de suflet și trup. Sodomia e reversibilă, oricît ar încerca unii să ne convingă de faptul că este un drum fără întoarcere. Nimeni nu e sortit iadului. Oricînd, Dumnezeu, în mod direct sau prin careva din noi, robii săi, poate salva un suflet de la autodistrugere. Mare e puterea pocăinței. Să avem în vedere că iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos e mai mare decît dragostea omului celui mai drept față de Domnul. Fie că suntem desfrînați, homosexuali, ucigași, bețivani, lacomi, hoți, mincinoși sau orice altă patimă ne-ar putea stăpîni, există nădejde de mîntuire, dacă ne schimbăm viața și părăsim păcatul, asemenea fiului risipitor ce s-a întors la Tatăl.
Că tot veni vorba de patimi sufletești sau trupești, avem vreun motiv de mîndrie, încît să sărbătorim lipsa libertății noastre în toată luna iunie, dacă suntem homosexuali, lesbiene, bisexuali, transgender, etc.? Robia se plînge, nu ne fălim cu ea pe stradă, decît dacă nu mai știm să facem diferența între bine și rău. Biblia e clară în această direcție, dacă mai avem ochi de văzut și urechi de ascultat. Să nu ne amăgim că boala e sănătate, întunericul e lumină sau patima e virtute! Nu putem confunda pe Veliar cu Dumnezeu, nu putem sluji lui mamona și Domnului în același timp.
Luna mîndriei L(uciferice)GBT… nu e zi de sărbătoare, este anti-sărbătoarea, prin excelență. Cînd sărbătorim ceva/pe cineva, ne cinstim fie sfinţii, fie eroii, martirii sau alți oameni de seamă ai neamului nostru, care și-au slujit patria cu credincioșie și s-au jertfit, într-un fel sau altul, pentru binele tuturor. Putem sărbători pe Eminescu, pe Sfîntul Ștefan cel Mare al Moldovei, dar nicidecum nu sărbătorim dependența de droguri, de alcool, de tutun, de pornografie[1], de sex cu oricine, oricum, oricînd, oriunde.
Sexualitatea, greșit înțeleasă, ne pierde, nu e motiv de fală promiscuitatea. Normalitatea nu are ce lua de bun din spectacolul grotesc al anormalității. Copiii nu au nevoie să vadă pe stradă oameni mai mult dezbrăcați, făcînd gesturi obscene. În școală, nici atît! Cum rămîne cu atentatul la bunele moravuri? Paradele gay ce model sau valori oferă societății spectatoare? Ne-am pierdut mințile cu toții, încît să aprobăm așa ceva? Nu avem nevoie de ,,valori” de import din desfrînatul Bruxelles sau de aiurea. Pentru asta au murit românii noştri cei mai buni în temniţele comuniste?
Dacă sodomia e motiv autentic de sărbătoare, atunci luna iunie nu e de ajuns. Înțeleg să avem Luna LGBT, dar aș completa tabloul astfel:
- iulie, luna pedofiliei și a violatorilor (Ce ne poate spune comunitatea LGBT despre pedofilie? Au și ei drepturile lor, ca orice minoritate sexuală?)
- august, luna poligamiei. Există oare homosexuali monogami? Dacă nu, atunci nu mai insistați cu parteneriatul civil și căsătoria gay, căci e adevăr că norma în comunitățile LGBT sunt relațiile deschise!
- septembrie, luna zoofiliei. Mai știți ce spunea Peter Singer[2], Doctor Honoris Causa al Universității din București[3]? ,,(…) zoofilii nu ar trebui judecaţi dacă animalele nu sunt afectate.”
- octombrie, luna necrofiliei;
- noiembrie, luna sado/masochiștilor;
- decembrie, luna sataniștilor, cei ce promovează avortul ca ritual religios (!), ce nu ar putea fi refuzat unui adept al lor, nici după decizia istorică din S.U.A. de răsturnare a deciziei greșite din 1973 în cazul Roe vs. Wade.
- ianuarie, luna vrăjitoriei. Albă sau neagră, e tot un drac… în spatele acesteia.
- februarie, luna hoției (și nu mă refer la unii din Parlament), includem aici plagiatorii celebri sau anonimi;
- martie, luna masoneriei. Ce duh îi călăuzește pe aceștia, știți? Ce au ei cu Biserica, de caută să o prăpădească, din exterior sau interior? Nu știu oare, săracii, că ,,nici porțile iadului nu o vor putea birui?”
- aprilie, luna canibalilor. Nu este nimic la care nu se poate deda omul ce nu cunoaște pe Dumnezeu!
- mai, luna torționarilor. Cîți din aceștia mai avem oare azi și în ce sunt deghizați, v-ați dat seama? Unii pozează public în mari filantropi.
Ce au toți aceștia de mai sus în comun? Depărtarea de Dumnezeu, izvorul a toată bunătatea și puritatea. Merită să le dedicăm zile sau luni din an? Dacă boala sufletească e normă… Toți avem o viață de trăit pe Pămînt, dar să nu pierdem din vedere veșnicia de după. Creștini fiind, iubim homosexualii, dar urîm sodomia, spre binele lor. Cînd cineva rătăcește Calea, a-i arăta drumul de urmat e un act de iubire și o datorie. Oameni fără de păcat nu sînt, viața noastră de ar fi doar o zi. Bolnavi cu toții, mai mult sau mai puțin, raiul este menirea noastră. Îl putem dobîndi, de aflăm pocăința cea adevărată, legați de catarg, cu urechile astupate la ademenirea sirenelor (fie ele și ONG-uri progresiste), avînd far pe Hristos pe marea zbuciumată a vieții noastre, că suntem ,,gay[4]” sau ,,doar” cisgender (?!)…
Foto: pixabay
[1] https://www.culturavietii.ro/2019/04/25/pornografia-ca-manual-pentru-educatia-informala-a-copiilor/
[2] https://www.culturavietii.ro/2015/05/19/scrisoare-de-protest-fata-de-acordarea-unei-distinctii-profesorului-peter-singer/
[3] https://www.realitatea.net/stiri/actual/universitatea-din-bucuresti-i-a-acordat-titlul-de-doctor-honoris-causa-lui-peter-singer_5dcc91fa406af85273d032aa
[4] Nu e nimic bucuros aici! Ci doar suferință. Recomand cartea lui Virgiliu Gheorghe, Pornografia. Maladia secolului XXI – https://www.printrecarti.ro/29333-virgiliu-gheorghe-pornografia-maladia-secolului-xxi.html
- MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet.
- Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
- Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează