Foto: Mediafax

Rugîndu-mă suplimentar în ziua pomenirii Sfîntului Mare Mucenic Mina, am redeschis Acatistierul, ediția a patra (București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991), regăsindu-mi o veche corectare cu creionul a textului la pagina 246.

Spre a nu forța uși deja deschise, mi-am actualizat sursele de informare, accesînd mai recentul text postat pe http://www.stmaryroc.org/acatistul-sf-mare-mucenic-mina  

Greșeala se lăfăia în continuare, deși se făcuse actualizarea fără noimă filologică a scrisului cu â median, așa încît mă văd nevoit s-o combat public, transcriind (cu adaptările de rigoare pe care le-am justificat într-un articol anterior și le menționez ca laitmotiv în P.S.-urile acestui serial)  Condacul 9:

„Patimile cu care tu ai pătimit să ne fie în ajutorul patimilor noastre și rănile trupului acoperămînt durerilor ce ne tulbură toată odihna; dă-ne dar în primejdii, răbdarea ta, sfinte, ca printr-însa să dobîndim mîntuirea sufletului și întărirea neputințelor noastre spre a cînta lui Dumnezeu: Aliluia!“

În Hapul lingvistic (19) din 19 prier 2022 am atras atenția asupra gravei erori semantice a folosirii substantivului învechit patimă, patimi în locul actualului pătimire, pătimiri. Reiau argumentația, referindu-mă de această dată la viața sfîrșită mucenicește de fostul soldat egiptean din armata romanăMina (n. 285, în Memphis, Al Jizah, Egipt – † 309, în Frigia, Turcia).

Mărturisindu-și public credința creștină tocmai în timpul unei mari petreceri organizate în cetatea Cotuanului de conducătorul ei, Piros, idolatru și dușman al creștinilor, sfîntul a fost întemnițat, apoi, înainte de a fi decapitat, a îndurat chinuri cumplite: bătăile cu vine de bou, spînzurarea pe lemn spre a fi sfîșiat cu unghii de fier, frecarea rănilor cu petice de păr, arsurile cu făclii aprinse pe întregul trup, legarea pentru a fi tîrît prin cîrlige și multe cuie (cf. Viața Sfântului Mare Mucenic Mina). Or, toate aceste invenții diavolești de sfîrtecare, zdrobire și ardere a trupului mucenicului au fost, firește, pătimiri, căci, înainte de acest martiraj, retras un răstimp în pustietăți, el își învinsese demult eventualele patimi lumești!

Spre deplina lămurire a binevoitorilor cititori iubitori ai limbii românești, înainte de a corecta Condacul 9 din Acatistul Sfîntului Mare Mucenic Mina, mai adaug doar semnificațiile actuale ale cuvîntului patimă, patimi: „Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecîndu-i adesea dreapta judecată; dușmănie, parțialitate, părtinire, ură“; adaug la aceste sensuri vădit negative și viciu (cf. expresia populară „patima beției“).

Pe lîngă eliminarea celei mai grave erori semantice pe care am explicat-o deja, propun eventualilor diortositori ai viitoarei ediții a Acatistierului: evitarea tautologiei pătimiri-pătimit prin le-ai îndurat, dezambiguizarea expresiei „în ajutorul patimilor“ (sic!) prin interpunerea derivatului învingerii și, în fine, eliminarea virgulei de prisos puse după „primejdii“.

Iată acum și corectarea textului de la care mi-am pornit considerațiile de față: Pătimirile pe care tu le-ai îndurat să ne fie în ajutorul învingerii patimilor noastre și rănile trupului acoperămînt durerilor ce ne tulbură toată odihna; dă-ne dar în primejdii răbdarea ta, sfinte, ca printr-însa să dobîndim mîntuirea sufletului și întărirea neputințelor noastre spre a cînta lui Dumnezeu: Aliluia!

Din mila lui Dumnezeu, am ajuns în secolul al XXI-lea, iar dulcea și frumoasa limbă română care a evoluat formidabil, fără îndoială sub imboldul genialului Mihai Eminescu și al urmașilor săi din secolele următoare, merită din plin atașament necondiționat și atenție mereu trează spre semnalare și îndreptare a sensurilor învechite și vădit greșite, a flagrantelor dezacorduri, a avalanșei de neologisme schimonositoare ale duhului rostirii și scrierii etc.

București, 11 brumar 2022

N.B.: Fiind filolog, nu folosesc nejustificata complicare a scrisului în românește cu „â“ median, exceptînd cuvîntul „român“ și derivatele sale, precum și numele proprii scrise cu această literă – de exemplu Brânzaș. Paradigma verbului „a fi“ nu atestă în vorbirea curentă pe „sunt / suntem“ etc.; în plus, „sunt“ nici măcar nu se justifică etimologic! Drept urmare, eu rostesc / scriu sînt / sîntem etc.


  • Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
  • Contactați-ne oricând.
  • Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
  • Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservatorContează pe ȘTIRI ce contează!

Lasă un răspuns