În așteptare

1
Lipsește

doar ploaia mai dă glas
nopții pustii
din care se desprind
sunete melancolice
aruncate în fereastră
secvențe
încarnate în țesuturile memoriei
se scrie despre viață
despre oamenii buni și răi
despre culorile vii
și moarte ale naturii
despre lucrurile frumoase
despre scânteierile
nevăzute de nimeni
lumini galbene albăstrui
ce se lasă seara
peste mormanul de case
lipsește ceva din această imagine
ceva ce să completeze golurile
și să unească fiecare amurg
într-un zâmbet cald de femeie

2
Sărutări aprinse

și când clopotele încetară a mai bate
și când purpure mreje se coboară
din a lunii strălucire
în clopotnița bisericii tu dragă
să vii împreună
să ne cufundăm în sărutări aprinse…
de-ar cădea o stea din cer
lăsând o urmă albă pală
pe ea să ne urcăm
și să privim de sus marea
să ne ridicăm și mai sus
într-un infinit întuneric
ochii tăi scânteind
să aprindă mucul iubirii lumânări…
iar de-aș putea eu te-aș urma
dar prin portaluri
mă cobor adânc în jos
cufundat între perne moi
mă trezesc și privesc lumea din jur…
singurătate și singurătate
copila cu care împărtășisem
în clopotniță sărutări aprinse
s-a evaporat ca un fum în mijlocul iernii.

3
În așteptare

Rădăcini cu gust de literatură
Înfipte între file de carte veche.

Clepsidra care își evoluează ultimele cugete,
Cugete de viață bătătorite de greutăți
Destine ce cad dintr-o creangă,
Creangă de măslin,
Cutremurat în crusta vazei.

Fitil aprins a candelei,
Lumina rece dar care încălzește
Un craniu trecut prin viață,
Un craniu viu,
Acoperit de gândurile ce fermentează
Într-un cazan.

Bufnița așteaptă seara,
Și poate cu noroc,
Va aduce lumină și speranță
Peste câmpurile pârjolite,
Însetate de frumos

4
Consecințe și urmări

Floarea s-a ofilit
Petalele cădeau una câte una
Din toate consecințele
S-a ofilit
Ah și sufletul s-a ofilit
Stă tăcut deasupra unei cripte
În larguri
Se scaldă între nouri
Gândurile
Și printre stele
Se înfiripă imagini
Amintiri
Voi aștepta
Strângând la piept
Petalele
Florii ofilite
Firile nervoase
A sufletului ofilit
Voi prinde gânduri
Amintiri
Voi opri timpul
Să treacă mai greu
Mă voi arunca în larg
Să pescuiesc iubirea

Reznic Cristian



Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo

Lasă un răspuns