Alecu Russo: “Cântarea României”(14)
60. Viscolul pustiirii a suflat pe acest pământ… sângele părinților în vinele strâmte ale strănepoților a secat!
61. Viforoase erau vremile cele vechi… dar oamenii se nășteau tari!.. Pământul era acoperit de dărâmături și de trupuri moarte… dar din acele câmpii ce fumegau de pârjol și de măcel se înălțau strigări de biruințe și de slobozenie… Ticăloșia și moartea sunt și acum… dar unde sunt slobozenia și biruința… și strigările ce se înalță sunt numai ale durerii!.. Ce ar fi ajuns pământul acesta dacă strămoșii noștri ar fi dormitat și ei!..
62. Deșteaptă-te, pământ român! biruie-ți durerea; e vremea să ieși din amorțire, seminție a domnitorilor lumii!.. Aștepți oare, spre a învia, ca strămoșii să se scoale din morminte?… Într-adevăr, într-adevăr ei s-au sculat, și tu nu i-ai văzut… Ei au grăit, și tu nu i-ai auzit… Cinge-ți coapsa ta, caută și ascultă… Ziua dreptății se apropie… toate popoarele s-au mișcat… căci furtuna mântuirii a început!…
63. Nu ți s-a zis oare prin gura mucenicilor tăi: “Și Domnul părinților voștri se va îndura de lacrimile slugilor sale și va scula pe unul dintre voi, care va așeza pe urmașii voștri iarăși în volnicia și puterea lor de mai înainte?”
64. Deci, timpul sosit-a… Semne s-au ivit pe cer… pământul s-a clătinat de bucurie… blestemul înfricoșat s-a auzit dinspre apus… și toate popoarele s-au deșteptat.
65. Cinge-ți coapsa, țară română… și-ți întărește inima… miazănoapte și miazăzi, apusul și răsăritul, lumina și întunericul, cugetul dezbrăcător și dreptatea s-au luat la luptă… Urlă vijelia de pe urmă… Duhul Domnului trece pe pământ!…
___________________________________________________________
Alecu Russo, Cântarea României, Editura ERC PRESS, București 2010, p. 34-35
- Pentru o presă independentă, ne puteți sprijini cu o donație. Vă mulțumim!
- MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează