E.M. Iaroslavski, Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi (3)

       Pe data de 29 august 2014 începusem să vă prezint prefața cărții renumitului socialist şi agnostic E.M. Iaroslavski. 

       Următorul text afirmă cu viclenie că: “Analizând învățătura biblică despre societate, autorul arată ostilitetea ei față de interesele oamenilor muncii. Biblia justifică înrobirea oamenilor, declară de neclintit împărțirea societății în expoatatori și exploatați, proclamă legitimă existența relațiilor de stăpânire și subordonare, precum și inegalitatea socială. De aceea după cum spune Iaroslavski, clasele exploatatoare înțeleg perfect însemnătatea Bibliei și o folosesc pentru a camufla cu referirea la <voia lui dumnezeu> asuprirea și exploaterea maselor muncitoare, ațâțarea dușmăniei și a urii între naționalități, jafurile și războaiele.”[1]

     Prin urmare, viclenia editurii constă în ruperea din context a episoadelor evocate de autor, o tehnică vizibilă și în presa vermii noastre. Cât despre diferențele substanțiale dintre Vechiul Testament și Noul Testament, pe care nomenclaturiștii nu le pot sesiza, nu mai vorbim. Ținând seama de cunoștințele superficiale pe care le au față de contextul istoric și rolul celor două testamente în lumea creștină, îmi justific atitudinea. Ar fi o pierdere de vreme să demonstrez aceste diferențe. Au făcut asta specialiștii în istorie și teologie. Dacă aș încerca eu acest lucru aș fi contestat fie de lipsa de concizie a celor descrise, fie de absența persuasiunii, absolut necesară unui analist și critic. Precizez tranșant că învățătura Lui Iisus Hristos este străină de aceste acuzații. De asemenea, venirea Răscumpărătorului este bine știută de omenire, mai puțin de agnostici și de unii evrei. Le recomand celor ce au mai rămas victime a acestei ideologii politice să recitească cu atenție Noul Testament, apoi să consulte tratatele de exegeză ale teologilor și sfaturile “preoților bisericii”, deoarece Sf. Ap. Pavel ne spune: “În ele sunt unele lucruri anevoie de înțeles, pe care cei neînvățați și neîntăriți le răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (II Petru III, 16). Dacă asta au priceput adepții comuniști că dorește “legea cea nouă” să-mi fie cu iertare, îi pot asemăna cu cel mult “homo erectus”, din care consideră domniile lor că descind.

     În cele ce urmează îmi opresc atenția doar la: “religia înăbușă gândirea liberă, creatoare, întunecă mintea iscoditoare a omului… stingherește pe oamenii muncii în lupta lor de eliberare, frânează dezvoltarea progresivă a societății.”^[2] I-aș întreba pe comuniști și capitaliști cât de liberi sunt oamenii fără Dumnezeu? Cât de liberă este o societate îndobitocită de cultul personalității? Cât de liberă este o națiune înrobită de patimi sub pretextul libertății democratice? Despre ce tip de dezvoltare vorbesc domniile lor de mii de ani? Consecințele evoluției naționale sub toate aspectele sunt cunoscute încă din antichitate. Știm cu toții că latinii au dat startul imperialismului european sub toate formele lui până în zilele noastre. Despre ce drepturi egale putem vorbi într-o lume în care există încă imperii, state dezvoltate și așa zise state din “lumea a treia”? Cât despre poziția geostrategică a țării noastre ar fi inutil să discutăm. Doar să reamintesc că dezvoltarea este direct proporțională cu statutul politico-juridic al țării în context internațional. În rest, “deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!” Ecclesiast (1,2)

Ionel Cioabă, 23 octombrie 2014

[1]E.M. Iaroslavski, Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi, Editura Politică, 1960, p. 4

^[2]Ibidem,

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ