Pete de cerneală

pixabay.com, Engin Akyurt

O pată a fost scrisă,

Dar… citită, nu!

E minunat să știi…

că ai o pată de cerneală… a ta!

Și… nu o citești?

E scrisă cu sufletul

Citită… la fel, de unii.

Pete mici, pete mari

sunt puse pe hârtie de oameni solitari.

Pete urâte, pete frumoase

Sunt citite

Sau uitate în caiete roase.

Am o sticluță,

Plină cu cerneală.

Cerneală albastră, roșie sau cenușie…

Ca viața sunt petele…

Cine mai știe?


MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Lasă un răspuns