Pe 2 februarie 1816 se năștea Anastasie Fătu, medic și naturalist român, fondatorul Grădinii Botanice din Iași

Anastasie Fătu, medic și naturalist român, fondatorul Grădinii Botanice din Iași

Anastasie Fătu (n. 2 ianuarie 1816, Mușata, Vaslui – d. 3 martie 1886, Iași) a fost un medic și botanist român, membru titular al Academiei Român e.Pe 2 februarie 1816 se năștea  Anastasie Fătu, medic și naturalist român, fondatorul Grădinii Botanice din Iași.

Existenţa Grădinii Botanice din Iaşi are o istorie zbuciumată care a parcurs o perioadă de peste un secol până să ajungă aşa cum o vedem şi o admirăm noi astăzi.

Pe 2 februarie 1816 se nastea  Anastasie Fătu, medic și naturalist român, fondatorul Grădinii Botanice din Iași

Alături de alte priorităţi culturale emanate din vechea capitală a Moldovei un loc deosebit îl ocupa şi înfiinţarea la Iaşi, în anul 1856, a primei Grădini Botanice din România, de către medicul şi naturalistul Anastasie Fatu, mare patriot, filantrop şi om de cultură. Amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Râpă Galbenă, avea să fie pentru mulţi ani, până la moartea marelui cărturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din Iaşi care avea posibilitatea de a studia botanica pe material viu, dar şi un mijloc de instrucţie şi educaţie pentru toţi iubitorii naturii.

Iată ce a scris chiar Anastasie Fatu în 1870 în prefaţa la lucrarea “Enumeratiunea specieloru cultivate în Grădina Botanică din Iaşi” privind înfiinţarea şi scopurile acestei grădini: “Încă din 1856 am pus fundamentele unei Grădini Botanice în oraşul Iaşi. Această instituţie, care la început a propăşit foarte încet, fiind redusă la propriile mele mijloace, mai târziu a prosperat mai bine, subvenţionata fiind de Casă Statului şi a Comunei Iasilor…”.

“Fondând această grădină mi-am propus a îmbunătăţi salubritatea oraşului Iaşi, a îndemna pe “giunimea” studioasa la învăţarea botanicei şi a procura iubitorilor de ştiinţe naturale ocaziunea de a contempla frumuseţile naturii în momentele lor de repaus”.

Prin eforturile financiare proprii susţinute cu intermintenta de autorităţile publice, grădina lui A. Fatu a durat până la moartea sa (1886), după care terenul a fost vândut de urmaşii acestuia şi tot materialul botanic adunat cu migală de o viaţă, s-a risipit.

Despre prima Grădina Botanică din România şi întemeietorul ei A. Fatu, ne mai aminteşte astăzi denumirea a doua străduţe din vecinătatea fostei grădini: Str. Florilor şi Str. A. Fatu, aflate în apropriere de Râpă Galbenă.

Stimulată de interesul manifestat faţă de grădina lui A. Fatu, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi, înfiinţează, în 1873 o a doua Grădină Botanică în jurul sediului acestei societăţi, actualmente Muzeul de Istorie Naturală. Sarcina organizării acestei noi grădini este încredinţată Dr. Dimitrie Brândză, iar fondurile necesare au fost furnizate de societate. În cea mai mare parte, plantele acestei Grădini au fost oferite de către A. Fatu din grădina sa sub formă de plante vii şi seminţe, aşa cum reiese din cererea acestuia din 11 ianuarie 1873. Parte din plantele sădite de D. Brândză (doi stejari, doi plopi şi un castan porcesc) mai dăinuiesc şi astăzi în părculeţul din curtea Muzeului de Istorie Naturală.

În 1870, conducerea Universităţii din Iaşi ia în discuţie problema înfiinţării unei grădini botanice proprie pe terenul din spatele vechii clădiri a Universităţii, unde în prezent se găsesc clădirile Institutului de Medicină şi Farmacie. După această hotărâre s-au făcut unele plantari, dar abia în 1876 s-au alocat fonduri de la buget care au permis o dezvoltare mai amplă a grădinii. Se pare că atât fondurile alocate cât şi spaţiul din preajma Universităţii nu au fost suficiente pentru a satisface cerinţele tineretului de la Universitate, având o existenţă simbolică.

Integral pe Glasul info


Sursa: [1] botanica.uaic.ro


Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo

Lasă un răspuns