Catharsis și îndumnezeire cu Adi Gliga

Certitudinea existenței lui Dumnezeu poate să fie greu de validat în multe cazuri. După jertfa lui Iisus Hristos și până astăzi, întâlnim multe exemple, chiar de intelectuali nihiliști care ne fac să ne întrebăm – chiar sunt, cu adevărat, intelectuali? Este cert că ei aduc multe contribuții importante în domeniul cunoașterii, prin gândirea și manifestarea lor, dar de ce ei nu validează divinitatea, interogând-o adesea și chiar refuzând-o? Chiar în exemplele pe care le voi prezenta în continuare, care confirmă existența divinității, ramâne deschisă întrebarea de mai sus, deoarece încă mai caut un răspuns personal, particular.

Am descoperit de câțiva ani un om prin care se manifestă Dumnezeu. Incontestabil, acestuia i se poate pune cu ușurință eticheta de superior al percepției și creației muzicale. Însă tonurile redate de Adi Gliga, cantautor român de muzică creștină, sunt cu totul diferite de ceea ce am mai auzit până acum. De parcă armoniile muzicale ale acestui artist existau în raiul promis, iar prin el s-au materializat în lumea noastră, ca o ploaie de adevăr care ne spală de incertitudini și superficialitate, lăsându-ne puri și gata de a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Nu doar pentru că îl cunosc, el fiind aidoma unui sfânt, ci pentru că pur și simplu există, întreaga lumea are nevoie să-l cunoască. Acest lucru este necesar, pentru că Adi Gliga reface contactul dumnezeiesc cu ascultătorii muzicii sale. Nu poți rămâne indiferent. Sunetele și vocea sa sapă profund în conștiințele și sufletele noastre, trimițându-ne la o meditație sanctă.

Dormi prea adânc și nu știi, totul se va schimba. / Semne în Cer se văd și noaptea e tot mai grea. / Nu mai e mult și nu știi nici somnul cât va dura. / De te-ai trezi întunericul n-ar mai sta. / Ai ațipit – semn că lumea e pe sfârșit. / Nu, nu mai crezi și știi că dragostea s-a răcit.
(Întoarcerea Regelui)

Țin ca toți cei care îmi citesc scrierile să experimenteze procesul de îndumnezeire, în această formă originară a fenomenului artistic trimis de însuși Dumnezeu prin Adi Gliga. In ceea ce priveste evoluția mea spirituală și artistică, Adi Gliga a contribuit la calea mea dreaptă, reușind să îmi formeze o viziune nouă asupra design-ului sau arhitecturii vieții.

Și cel ce va veni când nu voi mai fi, / Îi va rămâne o parte din mine. / Îi rămâne gândul meu, de bine sau de rău. / Ce-am fost știu bine că va rămâne în urmă mea.
(O parte din mine)

Mi-a fost greu să aleg o creație, dar vă las link-ul către melodia Uneori mă tem, aceasta fiind finalizată în prezența mea, lucru care a făcut, desigur, să dispun de o amintire greu de descris. Sper să continuați ascultarea melodiilor lui Adi Gliga, parcurgând întreg canalul său de YouTube, de la prima până la ultima melodie.

13 aprilie 2021

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ