Oamenii de jos

10. Oamenii de jos – ce deriziune! –

nu se prind de chestiune!

Orice minune

în România nu se poate petrece.

Prin urmare, orice lege

mă lasă rece,

iar ursul la miere

e un flecuşteţ.

Baronul actual

nu piere

nici din Gorj

şi nici de aiurea

căci mereu e „isteţ”.

***

11. A ajuns, vai, la modă,

prin instanţele de judecată,

chiar şi printre procurori

(pardon şi printre procuroare)

să negi, din DEX,

existenţa lexemului «PROST»

Ba chiar am fost luat la rost,

şi chiar şi-a lexemului «SOARE».

Dura lex sed lex.

Însă tot lupu-i paznic la mioare?!

***

12. Ce-am fost

şi ce-am ajuns!?

O gasteropodă

încearcă să invoce

dreptul la libera semantică

(precum în Roma antică?)

şi e condamnat

fără drept de apel.’

***

13. Ce să mai zic?

Oamenii de jos (fel de fel)

s-au tâmpit cumplit.

Manole a îngropat-o pe Ana

în zid

ca un dobitoc,

ca un „ins de nimic”.

Conf. Univ. Dr:  Ion Popescu-Brădiceni, 3 iulie 2015

 MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet