Cartea OPERE POLITICE, volumul I – în ediție online

   Nivelul intelectual şi moral al oamenilor nu este egal ci variază ca şi înălţimea lor fizică sau după cum sunt degetele de la mână, aşa este şi diferenţa între oameni pe toate planurile. Istoria a dovedit că lumea a fost condusă de mediocrii dar care se folosesc de imaginea unor elite pentru a-şi ascunde eventualele lacune profesionale. Această situaţie pare să fie tolerată inclusiv de Dumnezeu cu scopul de „a feri pe aleşii săi de infatuarea cerbiciei lor.” Masele nu pot trăi fără elite ca urmare a problemelor sociale greu de rezolat. Nevoia de ajutor devine cu atât mai imperioasă cu cât aviditatea celor puternici este mai pronunţată. Prin urmare, conducerea maselor ar trebui să cadă în sarcina elitelor aşa zise astăzi sociale. Spiritualitatea lor trebuie pusă în slujba binelui obştesc, înţelegând prin aceasta comoara de idealuri şi valori spirituale, patrimoniul sacru al unei naţiuni. Care ar fi aceste valori, cum se menţin, promovează sau cum se apără, trebuie să ştie orice om de elită.[1] Idealul portretetului fiecărei elite este făcut de Panaiotis Nellas când zice că „proprii sufletului sunt evlavia  şi intelecţia. Iar comune sufletului şi trupului sunt virtuţile, care se raportează la suflet întrucât sufletul se foloseseşte de trup”.[2] Cu alte cuvinte conduita morală şi pregătirea intelectuală depind de natura sufletescă şi ar fi condiţii esenţiale pentru clasificarea adevăratelor elite. Şi cum natura păcătosă a firii umane împiedică relizarea acestor deziderate, putem accepta ca fiind un ideal punerea în evidenţă a acestor elite ca nişte etaloane sociale.  Totuşi mulţimile sunt conduse de persoane inferioare şi iresponsabile sau mai concret de pseudoelite convertite la „noua ideologie democratică”.  Inactivitatea spirituală, fizică şi intelectuală crează posibilitatea convertirii la o astfel de ideologie cele mai multe dintre acele persoane lăsându-se pradă imaginaţiei bolnave cauzată de letargia minţii. „Imaginaţia este o forţă uriaşă, creatoate, dar în acelaşi timp şi sinistră şi înfiorătoare pentru suflet. Ca atare, este imperios necesar ca ea să fie stăpânită de noi, dar nu există nici un alt mijloc de a putea-o stăpâni, decât dându-i o îndrumare corectă. A înăbuşi mişcarea imaginaţiei este ceva primejdios, iar uneori absolut cu neputinţă”.[3] Elitele adevărate se adresează pornirilor generoase din sufletele mulţimii, iar atunci când nu sunt înţelese, intervine prin forţa autorităţii pentru reprimarea pornirilor oarbe şi întunecoase. Rolul acestor elite a fost bine exprimat în vorbele unui general atenian: „Decât o armată de lei condusă de un cerb mai bine o armată de cerbi condusă de un leu”.

fragment extras din “ŢARA ŞI ELITELE“

Continuarea aici

_______________________________

[1]Pavelcu Vasile, Op. Cit.p.  295

[2]PanaiotisNellas  Omul-animal îndumnezeit , Ed ”Deisis” Sibiu, 1999, p 250

[3]Zenkovschi Prof. V.V.Convorbiri cu tinerii despre sexualitate, ,Ed. Bizantină.BUC.1998, p. 72

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Presă cu frică de Dumnezeu