Trei proverbe româneşti… şi o mică faptă bună

• De trei oameni să te fereşti: de datornicul rău, calicul fudul şi prostul care se socoteşte [pe sine] deştept.
• Nevoia nu te întreabă ce vârstă ai.
• A nu fi de folos nimănui înseamnă a fi mort.

  Am cunoscut odată o femeie ce trecuse prin abuzuri şi chinuri cumplite, greu de înţeles şi cu atât mai greu de dus. Mai ales că veneau de la cei mai apropiaţi oameni, de la cei care ar fi trebuit să-i fie familie; dar îi erau, de fapt, torţionari. Pe măsură ce crescuse în mijlocul acelor nesfârşite bestialităţi, într-un iad ce părea fără capăt, se gândise adesea la sinucidere. Şi, pe neaşteptate, a venit şi clipa în care a putut să iasă dintre cei care îi făceau rău, s-a putut elibera şi a început o nouă viaţă. La care, dacă s-ar fi sinucis, nu ar fi ajuns niciodată. Totuşi, de ce nu s-a sinucis? Pentru că odată, mergând pe stradă, o bătrână a oprit-o, i-a zâmbit cu drag şi i-a dat o floare.

– N-am ştiut în prima clipă dacă e nebună sau ce are… Apoi m-a izbit în inimă un gând care m-a făcut să plâng: există şi oameni buni! Aproape nu-mi venea să cred că pot să gândesc aşa ceva. Mă îndoiam de gândul ăsta zi de zi… mai ales atunci când se întâmplau unele lucruri… Dar ideea că ar putea să existe oameni buni m-a făcut să nu mă sinucid, să sper că, poate, există şi, poate, îi voi întâlni. Şi, până la urmă, aşa a fost.

Putem fi de folos altora, oricât de neputincioşi ne-am crede, atâta vreme cât suntem buni. Un zâmbet bun, un cuvânt bun, o mică faptă bună, toate fac o lume mai bună; şi pot salva vieţi.

M.A.A.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook